BARICADELE XX

"Dragă domnule Radu Cosașu, am ajuns în Praga, merg la de Tigrul de Aur, o să beau beri și o să le povestesc tuturor cehilor că avem și noi la București un Hrabal, că îl avem pe Cosașu. Știu că îmi veți reproșa că exagerez, dar mai știu și că mă veți ierta și veți râde de o asemenea poveste. Dragă domnule Radu Cosașu, călătoresc prin Praga și Praga e și ea fără sfârșit, îi caut urmele lui Bohumil Hrabal al nostru, caut clădirile unde a salahorit, îi caut poșta, îi caut adresele cunoscute și pe cele necunoscute – și mă opresc doar cât să privesc înspre cer. În cer, porumbeii dansează și uneori mi se pare că ei zâmbesc. Dragă domnule Radu Cosașu, caut urmele lăsate de tancurile sovietice în august 1968 și câteodată le văd pe chipurile oamenilor. Dragă domnule Radu Cosașu, sunt încă în Cehia, am căutat și mormântul lui Kafka, am vrut și eu să îl văd pe acel rabin care îi spală piatra de mormânt, dar nu l-am întâlnit. Probabil că nu se arată decât o dată într-o viață, și atunci numai celor virtuoși. La Praga, când ninge, tramvaiele tremură pe șine. La mormântul lui Kafka e o liniște care coboară de dincolo de cer."