Baricadele XIX

Mi-a lăsat cărțile sale, pe cele publicate și pe cele nepublicate. Mi-a lăsat supraviețuirile, caietele, carnetele, jurnalele. Mi-a lăsat biblioteca sa, mi-au rămas baricadele sale, casetele, scrisorile, cupele și medaliile și colecția sa de ziare. Este o moștenire care nu o dată m-a copleșit. Dar toate acestea, oricâtă însemnătate ar avea, și au o mare însemnătate, căci viața marilor noștri prieteni este mereu însemnată, pălesc pe lângă cele care nu se văd. L-am cunoscut pe Radu Cosașu cum se cuvine: citindu-l într-un ziar. Eu aveam aproape opt ani. Radu Cosașu avea aproape șaizeci și unu de ani. L-am citit zeci de ani înainte să îl întâlnesc și continui să îl citesc și acum, când nu mai scrie.. (Andrei Crăciun)