Baricadele XVI

Aveam unsprezece ani când a murit Winnetou. Când ai unsprezece ani şi moare Winnetou, nu ai de ales: plângi. Ştiu exact când s-a întâmplat: era toamnă, un început de noapte, şi mai era şi luna, şi roşie, şi portocalie, în înaltul unui cer care n-a mai fost niciodată la fel, şi nici nu va mai fi. Trimestrul acela mizerabil, septembrie-octombrie-noiembrie-decembrie, poate vi-l amintiţi, cu iarna atât de aproape, cu ultimele ore târându-se în întuneric, într-o şcoală de provincie din România, la începutul anilor ’90. Voi, cei prea tineri, imaginaţi-vă doar! (Andrei Crăciun)