"În ultimul deceniu am scris destul de mult: romane și proză scurtă, mi-am scris articolele și teza de doctorat, cursurile, scenarii de film și piese de teatru. Totul s-a întâmplat prea repede, doar poezia a rămas neschimbată, insula mea cu un singur naufragiat. Am scris aceste poeme în ritmul respirației mele din ziua a șaptea, când bunul Dumnezeu a creat odihna. Prea puține mi-au adus vreodată mai multă fericire și mai multă frumusețe decât poemele mele de duminică. Ele au fost și sunt și vor mai fi liniștea și salvarea mea și poate că nu doar a mea."
Andrei Crăciun